OLTENIA
În Oltenia deosebim mai intâi stilul jocurilor de câmpie, care cuprinde Valea Dunării și câmpia oltenească. Brâulețele, galaoanele, rustemele, alunelele și sârbele se joacă aici în linie și semicerc și mai puțîn în cerc, cu mare virtuozitate și iuțeală. În aceste jocuri abundă încrucișările de picioare, pașii săriți de pe un picior pe altul, pașii de avânt și bătaie în contratimp.
În Oltenia dansatorii se prind în horă țînându-se de degetele mici. Așa joacă oltenii din Dăbuleni, Goicea, Bistreț, Cârna, Bârca etc. În horele iuți, brațele execută în afara mișcării de accent pe muzică și alte mișcări mai complicate, ca rotații mici și repezi, rotații cu opriri pe accente, mișcări spre dreapta și spre stânga, înainte și înapoi și mișcări largi de elan.
Încrucișarea brațelor la spate este caracteristică jocurilor oltenești de linie, iar sârbele se joacă cu brațele sprijinite pe umeri. În timpul jocului brațele saltă pe ritmul muzicii, înviorând și înveselind întregul aspect al dansului.
Uneori jocurile sunt însoțite de strigături sub formă de numărătoare ca: "i-auzi una", "i-auzi două", urmate de bătăile indicate prin strigătura respectivă.

BANAT
Banatul, cu cele trei zone ale sale - Caraș, Caransebeș și Timișoara - este ilustrat mai intâi prin jocurile de perechi, prin brâurile iuți în contratimp, prin joc pe loc sau Doiul jucat de un băiat și două fete. Pașii sunt mărunți și ușori, acompaniați tot timpul cu mișcări de brațe și cu multe rotări de picioare la rasul pământului.
Tot aici găsim și un alt stil de dans bănățean, reprezentat prin jocurile bărbătești în grup sau de unul singur, ca Sorocul sau De Doi, dansuri de mare virtuozitate, cu un mare număr de figuri. Interpreții joacă cu vârful picioarelor înăuntru, în ritmuri sincopate și combinații dificile de pași.
Jocurile din Banat au mișcări de brațe foarte variate și decorative. Partenerii schimbă brațele dintr-o poziție în alta, desemnând grațioase linii în aer.

CĂLUȘUL
În fiecare an de Rusalii, la sat și oraș ne bucurăm cu toții să întâmpinăm Călușul, cel mai fascinant dans românesc, cu rădăcini adânci în preistorie. Dintr-un vechi dans ritual, de înnoire a timpului calendaristic, călușul a devenit un dans creștin legat de sărbătorile pascale, cu deosebite puteri vindecătoare.
Impresionând prin frumusețea costumelor multicolore, împodobite cu panglici, ciucuri, clopoței, ceata calușarilor se lansează într-un năvalnic dans voinicesc ce sugerează străvechile mișcări ale războinicilor cu săbii sau galopul calului. "Călușul" a fost inclus în lista Capodoperelor Patrimoniului oral și material al omenirii, de către UNESCO, organism care a instituit această listă încă din 2001, în scopul conservării și salvării valorilor spirituale ale lumii.
"Călușul" este un dans popular specific Olteniei și Munteniei, având origini preacreștine.
Marcă inconfundabilă a culturii românești,dansul face parte astăzi din repertoriul multor formații și ansambluri tradiționale din țară.
Așadar nu putea să lipsească nici din reprtoriul Ansamblului "Alunelul" al Căminului Cultural Pielești.

CRIHALMA
În peisajul general al dansului românesc, dansurile de femei completează bogata paletă a folclorului coregrafic prin manifestările ce se ridică la trepte nebănuite de rafinament artistic. Nu putea să lipsească de aici "fecioreasca" fetelor de la Crihalma care-și desfășoară dansul cu noblețe și inegalabilă grație.

OAȘ
Nordul Ardealului se caracterizează prin jocurile tropotite cu pași mici bătuți mărunt în accente regulate. Jocurile maramureșene și oltenești sunt foarte apropiate prin structură și ritmică. Totuși, țara Oașului păstrează caracterul său atipic. Jocurile caracteristice sunt: roata oșenească, tropotita, învârtita. În Oaș și Maramureș "Tipuriturile" se cântă în intonații interesante, specifice. Strigăturile conțin texte uneori lirice, de dragoste, alteori satirice sau umoristice, dar ele nu lipsesc de la nicio manifestare coregrafică.